Posts tagged frontflip

Poate că vault-urile și trick-urile mai simple implica durere până le înveți, însă nu cred că se compară accidentele astea cu cele de la flipuri. Mi s-a întâmplat acum câteva zile să fac o precizie și la aterizare mi-a alunecat piciorul drept, având în vedere că am picat drept pe vârfuri. Având și talpa udă, s-au creat condițiile optime pentru un bail. M-am lovit la tibie și încă urât. Eh, și cum eu sunt cavaleurl neînfricat al luminii am sărit și în vreo doua front-flipuri dupa și am forțat osul și mai tare. Ca urmare vreo 3 zile am mers greu și alte câteva no pk (aveam piciorul dublu ca grosime). Just Great !

Altă dată am încercat un „double-leg wallspin”. Nu știu dacă așa se numește așa dar nu contează. E un fel de one-step wallspin doar că pui ambele picioare unul lângă altul după care te învârți. În fine. Am încercat o dată și mi-a ieșit. A doua oară nu m-am învârtit bine și avut tendința de a pune picioarele pe zid ca să nu mă lovesc. Din nefericire, mi-a alunecat stângul și m-am lovit la tibie. Iarși vreo săptămână jumate pauză.

Acum vreun an, primăvara, eram fericit că s-a topit zăpada și zic către Wolf, hai bă s-o pișcăm și noi pe-afară că și-așa toată iarna n-am făcut nimic. Eh, nu ne-am dat seama că tocmai faptul că abia s-a topit zăpada era ghinionul nostru. Mocirla de pretutindeni avea să-mi facă niște probleme. Am plecat din Livadă spre Răcădău pe Dobrogeanu Gherea. Eu însă nu știam că au asfaltat ăștia strada de când n-am mai dat eu pe acolo. Astfel nu știam eu ce caut pe o stradă asflatată, și i-am zis lui Wolf să o luăm la vale pe nu știu ce străduță ca să ajungem la cea pavată. Ăsta n-a comentat așa că ne-am învârtit pe-acolo ampulea până ne-am umplut de noroi. Într-un final am aflat care era faza și am ajuns în Răcădău la scenă. Eram eu bucuros și dau să urc într-un kong pe OZN din fugă. Păcat că eram noroi ca dracu pe jos, am alunecat și am dat într-un anumit fel cu tibia într-un colț paralel cu pământul, la o viteza destul de mare. După ce am sărit într-un picior vreo 10 minute, am plecat nervos spre casă șchiopătând.

Cu un an jumătate în urmă am pățit altă chestie. Eram tot așa la OZN și ne antrenam când am zis hai bă la mesele de șah. Merem acolo, dăm câteva kong-uri peste masă, apoi peste masă și o banca, masa și două bănci, etc. La un moment dat, jur că nu știu cum dracu am făcut dar am sărit în kong și am dat cu genunchii de masă și după eram ceva de genul suliță în aer. Am aterizat așa pe burtă și să fi tot „condus” vreun metru în poziția aia. Și acum mai am cicatricile la ambii genunchi . Tot așa acum mult timp, vreo doi ani, am dat cu genunchiul la un kong la scenă și am fost tot bulit vreo 3 săptămâni. Când m-am apucat, acum mult timp, era să-mi rup mâna la palm spin, de inapt ce eram pe vremea aia. Plus multe multe multe alte lovituri.

Astăzi, m-am ales cu încă o lecție. Eram în sala de sport și exersam front flipul. Îmi iese. Mai am puțin de lucrat la aterizare, foarte puține. Dar mna, e ca și învățat. La un moment dat pun trambulina (două bucați de lemn unite la un capăt și cu două arcuri la celălalt) și mă urc în maini pe ea și sar vreo 40 de cm în mâini pe niște saltele. 60 de cm am sărit cel mai mult (cu vărful degetului mijlociu la liniuța de 60 și podul palmei la 50). Anyways, am făcut și niște front-flipuri cu trambulina. Bineînțeles ies foarte ușor. La un moment dat nu știu ce mă apucă să vreau backflip. Așa din senin frate. Băi și îl pun pe Wolf să sară el, eu sunt spotter, îl ajut, totul e ok. Nu-i iese dar cel puțin nu-și rupe gâtul. E un început. Eh și mă pun și eu și sar. De vreo două ori totul iese okey. Adică mă arunc total aiurea, cu frică, alea alea, dar mna, sunt bine. Băi și numai sar ca boul fără să gândesc probabil și nu știu ce s-a întâmplat dar probabil nu m-am ghemuit calumea sau nu m-am aruncat în spate sau nu m-am învârtit destul. Oricum, ideea e că am sărit în sus, și parca am rămas așa puțin suspendat în mintea mea și brusc și-a adus aminte Pământul să mă atrag către el. Bineînțeles că am căzut și am dat cu sfecla de trambulină. M-am bulit la cap, la ochi și la nas. Aveam o față… Pf. Anyways, nu a durut atât de tare lovitura în sine (căci nici nu am realizat ce se înâmplă) cât mă durea după vreo 5 minute. Mi se umflase ochiul ca dracu și mă ustura. Anyways, foarte aiurea treaba.

M-am liniștit acum o perioadă cu backflipul Mă concentrez doar asupra front-flipului, când îl dau și pic calumea de nouă ori din zece, atunci trec la următorul flip. Nu știu care. Side sau back. Care o fi mai ușor. Backul parcă. Sideflipul mă cam disperă că nu înțeleg mișcarea în sine. Adică îmi imaginez mișcarea în minte și pare atât de ușoară, cum părea și front-ul la început.. și cât am tras să ajung până unde sunt acum. Problema e că , atunci când sunt acolo, cu 2 secunde înainte să sar se năruie totul și mă arunc super aiurea. Nu îmi iese absolut nimic. Nu  știu nici bătaia dacă o fac bine. Rotația în  niciun caz, nu mă ghemuiesc nu mă prind de picioare, nici deschidere, NIMIC ! Sunt un epic fail la sideflip.. presimt că îmi va lua ceva timp să îl prind. Cât despre backflip.. și aici am ceva probleme. Am tendința de a mă arunca într-o parte. Observ că mi-e frică pur și simplu de rotație. De senzație în sine, senzația aia total nebunească. Nu mi-e frică de ce aș putea păți la aterizare. Problema pentru mine e până acolo. Oricum îmi aduc aminte că și acum vreun an jumate când am început cu front-flipul mă aruncam la un moment dat într-o parte. Adică na, eram aiurea rău de tot la început, dar după vreo 13-14 săptămâni. Puteam să-l învăț mult mai repede dacă vroiam, dar nu m-am canalizat pe front flip decât de vreo 2-3 luni. De când mi-am mai schimbat mentalitatea despre ceea ce fac și despre freerun. Acum e tot una pentru mine.